Mitze crudivore

black_cat_gato_negro Care mai țineți minte blogul meu vechi, vidal, poate vă amintiți și faptul că trecusem la un moment dat pe hrănit negrele cu carne crudă și mă strofocam cu suplimentele și cantitățile, și cu compensatul fosforului cu calciu, și cu storsul capsulelor de vitamine, și cu alte cuplite meșteșuguri de… În fine.

Dacă mai e vreun cititor pe-aici și întîmplător îl interesează hrănitul mîțelor cu carne crudă, să știe că am testat concentratul ăsta de suplimente de la Zooplus și e foarte bun. Se pun 12,5 grame la kilul de haleală crudă. Merge congelat în caserole pînă la 6 săptămîni.

(Cum vremurile se schimbă, chestie de care s-au speriat și americanii suficient cît să-l voteze pe Trump, probabil că n-o să citească aici niciunul dintre cei trei inși interesați din țara asta, așa că o să scriu și pe Feisbuc – ca să fiu sigură că nu află nimeni, din moment ce am peretele la secret și un număr de prieteni ținut în frîu scurt.)

Fiecare la țarcul lui

Cred că motivul principal pentru care există atîtea ‘echo chambers’ pe internetul ăsta (mă rog, nu ăsta pe care scriu eu acum, mai degrabă ălălalt, Facebookul), atîtea țarcuri în care se adună lume să-și asculte doar propriile gînduri rostite de alții, este că dacă îndrăznești să sari pîrleazul și să duci o discuție cu ‘opoziția’ riști să fii luat la perpulisul cel mai gros de orice golănaș cu fitilul scurt, de ți se și acrește de discutat și-ajungi să te-ntrebi de ce trebuie să stai ca prostul și să înduri așa ceva doar ca să asculți și părerea unui cutare de pe net. Așa ajunge ‘audiatur et altera pars’ să primească un ‘hai sictir’ în coadă și toate părerile să fie pișate cu boltă în mod relativ egal, în țarcurile oponenților.

Cumva, de-aia a cîștigat și Trump.

Nu le abandona

trei-patru-negre-sigla12.jpg Pe Facebook circulă un fel de leapșă, o campanie de postări dedicate luptei împotriva tendinței de abandonare a animalelor de companie. Acuma, eu vă zic sincer că mă calcă pe nervi lepșele internetistice, iar campaniile de feisbuc mi se par la fel de utile ca bătutul în calorifer cînd urlă bormașina vecinului. Dar sînt și eu om, am și eu iraționalitățile mele, așa că la subiectul ăsta pur și simplu am cedat.🙂

Campania se numește „Nu te voi părăsi niciodată” și una dintre cerințe e că cine intră în joc postează o fotografie „care îl face fericit”, whatever that means. Am să reproduc aici ce-am scris pe FB, fiindcă sînt amintiri pe care vreau să le păstrez. Și, fără supărare, Mark Z., în contul de FB n-am încredere că mai găsesc ceva peste niște ani, sau chiar mai curînd.

.

Cum e o idee la care țin foarte mult, mă bag și eu, cu o imagine din 2004, cînd All Blacks (doi frați și-o soră) aveau 1 an de viață și un an fără ceva de cînd… îi luasem de pe stradă, unde fuseseră abandonați. Strada Castelului din Brașov.
N-am plănuit să-i iau pe toți, nici nu știam că-s mai mulți. De cu seară vorbisem cu Maicăl că ne-ar trebui și nouă un pisic, că ai mei rămăseseră la București, că fără pisicie viața e pustiu și-așa mai departe. A doua zi, nitam-nisam, dă buzna în birou o englezoaică agitată toată că se-aud răcnete sub roata unei mașini din fața casei. Matrix Reloaded. Bine, la momentul acela nu era Matrix, nicidecum Reloaded, era doar un ghemotoc de viermi și alți paraziți, cu coada ruptă-n trei și golaș din cauza unei dermatite. L-am salvat la limită.
Vreo zece, douășpe zile mai tîrziu, într-o seară, pe un frig de plîngeai în pumni, un veritabil lord englez, pe numele lui Dominic, a sunat la ușă cu un boț negru-cenușiu în brațe: Sorry, guys, I saw him outside, I thought maybe you didn’t know he’d gotten out… Well, Dominic, our Matrix is safe and sound in his dad’s arms… Oh, I see. And now what… should we leave this one out in the cold?
Oh well… Așa ne-am ales cu Trinity. Trinituța. Prințesuca. Mimița. Chiloțica. (După cum – poate – știți, a murit în primăvara asta de cancer; și de-atunci nimic nu mai e cum a fost.)
Cu MP3 a mers mai greu. Pe el îl semi-adoptaseră deja puștii străini de la hostel – în sensul că peste zi îl țineau în casă și-l hrăneau cu pește (fapt pentru care îl porecliseră, subtle and creative, Fish), fiindcă era „their cat”, iar noaptea, cînd era frigul mai frig, îl dădeau afară, fiindcă era „street cat”. Michael, care cînd l-am cunoscut nu prea deosebea pisica de iepure, s-a lipit rău de motănelul ăsta, căruia la-nceput i-am zis, subtle and creative, Sforicică, de uscățiv ce era (așa e și-n ziua de azi); i-a fost tare milă de el și a decis deodată să-l luăm, și gata. Ba, s-o crezi tu, a zis Badea-Gheracostea, care păstorea turma de engleji, americani, australieni, jupiterieni și ce mai venea în gap year să frece mentosanul prin Brașovul pitoresc. Că ăștia nu vor să-l lase, că e motanul lor, și eu nu vreau să am probleme cu ei. Bun, zice Michael, dacă-i motanul lor, să-l ia și să-l țină în casă, la căldură. A, nu, doar ziua, seara nu, că-i street cat. To cut a long story short, trebuie să vă zic că Michael, care nu știa să se certe cu nimeni, s-a certat în așa hal cu bunul lui prieten Cătălin din cauza motanului ăluia, de nu-ți venea să crezi. În orice caz, lui Cătălin nu i-a venit să creadă. Așa ne-am ales cu frățiorul nambăr trei, poreclit MP3. (Fiindcă Sforicică s-a dovedit că avea glăscior, avea melodie, avea tînguieli, fapt pentru care ăilalți doi îl băgau la înaintare să ceară păpică și stăteau la juma’ de metru în spatele lui, așteptînd să culeagă roadele eforturilor lui vocale.)
Ulterior, ca să fie treaba oablă, am aflat că toți trupeții erau copiii din flori ai motanului negru din vecini. Pe care motan negru îl chema… Michael.
Mă rog, avem multe povești, care mai de care mai haioase și mai duioase, dar nu vă mai reținem. Doar atît nu uitați: să nu-i abandonați.

cu-trei-mite-mici

Un an de la crimele din redactia Charlie Hebdo

Oricine se poate declara jignit de orice. Soluția cea mai respectuoasă este să treci prin viață tăcînd mormînt.

Un an din viață

scared_cat Frățioare, mi-a mîncat sufletul! A fost o aventură, m-am dat cu capul de pereți, am învățat chestii, și dorite, și nedorite. Numai revizia a durat spre două luni, muncit intensiv, zi lumină, noapte beznă, pisălogit autor, stors dicționare, frecat forumuri, zburat cu liana ca Tarzan. Secat rezervele de cappuccino, apă minerală și Silva de la cîrciumioara de cartier. Înnebunit lume-n jur, lume-n jurul lumii, grup local, galaxie, cluster, known universe.

Urmează lupta cu redactorul, care sper sincer să dureze mai puțin.😀

Brin_Existence-UK

http://www.davidbrin.com/existence.html

Tablă de materii parțială: extratereștri, gunoieri spațiali, neanderthalieni, delfini, ia-uri, RV, raki, papagali-codificare, auți, aspi și omnormali, augmentări, telescoape de adîncime, ochelari de imersiune, fomite spațiale, război galactic, Ziua Groazei, sălășluire costieră, Hamlet, Hmong, Huangpu, heliu-3, blipuri, noduri, twituri, pipuri, zepeline, generali, farse, ne-farse, ia-uri, scriitor străveziu, savant pop rastafarian, rhaatid! și pacostenie, mod holografic, autostradă pe dinăuntru și conservă pe dinafară, rachetiști, corn al abundenței și entropie, ia-uri, Iluminism și Renunțătorism, profet de carne și oracol cuantic, zeu-șobolan și caracatiță ghicitoare, senso-cîini, zece Stări și treișpe Interneturi, Kudzu, indas, POV și FACR, fosfocriză, Silverdome, simaknivenpohl, virturi, trogi, aristo, ia-uri, ia-uri, ia-uri, ia-uri, ia-uri, ia-uri…

Lăudat fie Atotputernicul Iah, e gata!
Next: Hemingway.

Apetitul.

Cum președintele nu-i pus în funcție ca să-mi taie/să-mi mărească, să facă legi sau să le aplice, nu mă aștept de la el decît la o chestie: să scadă cît mai mult apetitul pentru bădărănie al țării ăsteia, pentru scandal cu poale-n brîu, pentru rîsul gros și admonestatul gutural de sus în jos pe linie ierarhică, pentru mica înțelegere, pentru zîmbitul larg în față și arsul fără vaselină pe la spate. Și pentru multe altele din același registru. (Hmm, de fapt se pare că mă aștept la multe de la noul președinte…)

Poate multora vi se pare lucru mic și rizibil; mie mi se pare de importanță capitală.

Bila tineretii mele

black_cat_1439251 Îţi dai seama de tinereţea cuiva atunci cînd tu îi povesteşti cum spălai cu apă şi săpun bila de la mouse, iar el se uită cam pătrat, neînţelegînd ce făceai de fapt cu mouse-ul ăla, şi pînă la urmă eşti sigur că despre mouse vorbeşti? Ce zici că-i spălai?