Traductoreza falită

 Aşa, acuma, că mi-am făcut datoria şi-am semnalat porcăria cu RAO, fiţi atenţi la comentariile de la traducători ţepuiţi. Vă dau eu două mostre.

mostra unu:
„… am zis sa iau o pauza de la ce am facut, incontinuu, de aseara de la 8 si ajung sa citesc asta.
Ce am facut de aseara de la 8?
Am tradus. Da, pt RAO.
Lucrez la a doua carte de la ei. Pt prima carte trebuia sa imi iau din bani in martie 2011. E drept, nu s-a publicat inca, dar cei 35%?… Pe langa asta, initial, cartea mi-a fost evaluata la aprox 2100. Am inteles ca suma e una estimativa si ma pregateam pt un minus de max 200ron. Am predat cartea si la o luna si ceva i-am contactat pt celebrii 35%. Aflu atunci ca in registrele lor figurez cu o suma finala de 1100 ron?!?!?!

mostra 2:
Buna, imi pare foarte rau sa aud asta si sincer nu imi vine sa cred. Eu am tradus 5 carti la Rao dintre care 3 publicate – am primit banii pe una si un avans din alta. Sa zic sincer – este si vina noastra si a tuturor traducatorilor. Nimeni nu ar trebui sa mai ia a doua carte la tradus daca nu a fost platit integral pentru prima.

Ba însăşi Laura Frunză, cea a cărei poveste a iscat recentul val de indignare pe internet, mărturiseşte cu maximă candoare că şi ea a tradus cinci (!) cărţi pentru RAO, rînd pe rînd neplătite.
Băi oameni buni, eu nu ştiu decît nişte engleză, traductoreza falită n-am experimentat-o decît ca începătoare, la aşa nivel avansat încă n-am ajuns, deci vă rog să-mi traduceţi ca pentru proşti ce înseamnă trebuşoara asta: „Lucrez la a doua carte de la ei. Pt prima carte trebuia sa imi iau din bani in martie 2011. “ Sau asta: „Eu am tradus 5 carti la Rao dintre care 3 publicate – am primit banii pe una si un avans din alta.
Ha?
Pe bune dacă n-aţi merita o amendă penală pentru complicitate la înşelăciune! Pe bune!!

Dar de ce să mă mir? Cu ceva timp în urmă, însăşi Antoaneta Ralian, care în ţara asta e un simbol al profesionismului, o papesă a traducerilor ENG-RO, un portdrapel, o minte şi-un talent, pînă şi ea avea impresia că traducătorul merită să fie plătit cu 60 de milioane de lei vechi pentru 2500 de pagini de traducere dificilă (luaţi un Henry Miller, care vă ţin curelele), iar rahatul ăla de bani să-l încaseze „cu ţîrîita şi cu miluita pe parcursul a aproape 10 ani“! Mai mare ruşinea, doamnă, ca să zic aşa! Mai mare ruşinea nu că aţi primit atît de puţin şi atît de greu pentru atîta muncă superbă, aia-i ruşinea lor, nu a dumneavoastră, dar ruşinea, sau mai corect păcatul dumneavoastră, ca profesionist cu vizibilitate publică, e să consideraţi că aşa trebuie să se întîmple şi, mai ales, să vă lăudaţi cu o asemenea concepţie într-o revistă de cultură, ca să închideţi naibii gura oricui ar mai vrea puţină dreptate şi recunoaştere a meritelor în ţara asta tăvălită!

Anunțuri

14 responses to “Traductoreza falită

  1. Stii care e faza? Ca inainte de alea cinci carti, am mai tradus vreo cateva care au fost platite (da, cu taraita si in mult timp). Am mers pe incredere si pe nevoia de a supravietui, in conditiile in care am un copil de crescut si datorii la banca. M-am gandit ca asa cum am primit banii pe primele, o sa le primesc si pe urmatoarele. Am gresit aici, recunosc. Nicaieri in tara asta nu trebuie sa mergi pe incredere, dar nicaieri si niciodata. Am invatat lectia, la editura la care traduc acum, nu le predau a doua carte pana nu o platesc pe prima. Insa gustul amar a ramas. Multumesc pentru articol!

  2. Trebuie spuse şi lucrurile astea, Laura. Tocmai pentru siguranţa zilei de mîine, mersul pe încredere şi pe promisiuni a căror împlinire se tot amînă trebuie eliminat.

  3. Pingback: Salată de zepeline | Galileo Online

  4. Când trăieşti din tradus, ca mine, sau când ai neapărată nevoie să-ţi rotunjeşti veniturile, e greu să nu te apuci de o a doua carte până când nu primeşti banii pe prima, fiindcă termenele de plată sunt de genul „la 90 de zile după predarea manuscrisului”, sau „50% la o lună/două luni de la apariţia cărţii”, etc. Însă la 5 cărţi neplătite de la aceeaşi editură n-am avut niciodată. (Cu Nemira tocmai am stabilit acum un record: 2 traduceri neplătite şi lichidările pentru alte două – dar e vorba de traduceri mai puţin stufoase decât cele de la RAO şi am ajuns în situaţia asta fiindcă vreme de vreo 5 ani n-am avut nicio problemă cu Nemira, aşa că am mers în continuare pe încredere, în virtutea inerţiei. Iar aici mă opresc, nu le mai fac următoarea traducere dacă până când îi vine rândul să m-apuc de ea nu se micşorează simţitor datoria).
    Iar în prezent colaborez cu vreo 5 edituri, că atunci când nu plătesc unii plătesc alţii – şi aşa ajung şi eu să iau bani în fiecare lună şi sper c-o să-mi pot permite să nu mai am mai mult de 2 cărţi neplătite de la aceeaşi editură.

  5. Doamnelor, domnilor…
    Oare n-ar fi mai bine sa ne scriem cu totii cartile? Stiu ca nu e de glumit cu venitul unic si concret al unui om, dar oare, data fiind mizeria generalizata (eu is mai nervos, apelez la executori, avocati, amenintari cu scandal internautic si in presa) n-ar fi mai bine sa facem gestul cultural de a oferi cititorilor scornelile noastre, vorba Moshului SF? Sa fie oare toti oamenii astia de-i traduceti mai talentati decit voi? Daca da, ziceti-mi si mie ce traduceti!
    Prin natura meseriei am legaturi cu tot felul de medii de afaceri. Ei bie, ceea ce se intimpla cu plata drepturilor de autor, in general, este dupa parerea mea la nivelul de onestitate al camatariei si comertului cu masini second-hand. Ceea ce poate fi extrem de tulburator pentru niste oameni mai putin inzestratoi pentru traiul asta „de strada”.
    Am traduis si eu niste chestii. Mi-am luat banii. Toti, dar greu si cu intirzieri de 9 luni. Tot ceea ce a ramas e amintirea unei dureri de cap aferente petrecerii date cu o parte din ei si regretul ca nu am scris de-ale mele.

  6. Pingback: Scurte #47 « Assassin CG

  7. adică în loc să fie lung mai bine să fie verde? 😀
    io traduc pentru bani şi scriu texte de plăcere, nu ştiu cum aş putea să fac una în locul alteia, că nu-s interşanjabile.

  8. Eu din traduceri scot bani cât să pot duce un trai decent (chit că vin cu întârziere şi după milogeli), pe când scrisul a fost aproape întotdeauna de plăcere (cu excepţia a 3-4 premii mai substanţiale), că drepturi de autor pt. poveşti publicate în diverse reviste n-am primit mai deloc.
    În plus, stând strâmb şi judecând drept, s-ar părea că mă pricep mai bine la tradus decât la scris 😦

  9. Văd că aici e vorba de 5 cărţi pentru care nu şi-a primit Laura banii, iar din comentariile de pe blogul ei am înţeles că suma care nu i s-a plătit e de 45 milioane lei vechi. Adică au fost 5 cărţi de câte cca. 100 de pagini?!
    Ce-mi scapă? Ce-am înţeles pe dos?

  10. să-mi pierd papucul dacă ştiu!

  11. Poate 45 mil e restul de plată, adică i s-or fi plătit parțial și au mai rămas 45 mil. De exemplu a luat avansurile pt cele 5 cărți, dar nu i-a mai dat nimeni și restul banilor. Bat și eu cîmpii.

  12. Mda, poate; deşi şi aşa e cam puţin, având în vedere că la RAO avansul e de numai 35%.

  13. are de luat banii partial pe-o carte si integral pe alte patru, care se pare ca-s carti pentru copii (sherlockholmisme youngadulte, mai exact), deci foarte posibil sa fie pe la 100, 100 si ceva de pagini standard fiecare. am zarit pe undeva prin comentarii o precizare exacta a laurei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s