Nu era spam

 Primesc, nitam-nisam, un mail – mai să cred că-i vreun spam în stilul ălora nigeriene de la prinţul pierdut al Republicii NgNg sau de la loteria din Tokelau înştiinţîndu-mă să-mi ridic marele premiu. Da’ nu, era un mail de la România literară.
Straniu e că, firesc şi fără nici un tamtam, o publicaţie care n-o duce pe roze se oferă să respecte un principiu de drept. Cum, frăţioare, în ţara asta? În ziua de azi?
Iar conţinutul mailului e ăsta:
Ca urmare a aparitiei in revista noastra a unui fragment din traducerea pe care ati semnat-o la ultima carte a lui Philip Roth, avem rugamintea sa ne trimiteti o copie de buletin pentru intocmirea contractului de drepturi de autor si un numar de telefon la care va putem contacta in vederea remunerarii.

Întîi m-am mirat şi m-am bucurat, apoi m-am întristat – din motivul că mi s-a părut nedrept să trăiesc într-o ţară în care lucrurile normale te miră. Într-un final, carevasăzică, iată, nici cînd a fost de bucurie n-am putut să mă bucur pînă la capăt.

Anunțuri

8 responses to “Nu era spam

  1. Haha ce frumos ❤
    –Cu drag, Felicia

  2. De ce te miri? Chiar cred că lucrurile intră în normal (cel puțin în domeniul nostru!). Și eu am fost semnat să semnez un contract pentru ediție a III-a a unei cărți traduse de mine – și culmea, am fost și plătit!

    • Eroare: n-am fost „semnat”, am fost „chemat”. Așa e când ești bătrân și chior, și te grăbești să dai OK! Restul, cu excepția faptului că „ediție” trebuie citit „ediția”, este foarte corect. Pentru mine a fost o surpriză uriașă, pentru că în 20 de ani de când colaborez cu editurile din România așa ceva nu mi s-a întâmplat niciodată! Dă Doamne să țină!

  3. o să văd eu lucrurile „intrate-n normal” abia cînd şi tarifele vor fi pe măsura muncii.

  4. Felicitari ! Mie imi veneau cu alte chestii: ca sa ridic eu niste bani, care, cred eu li se cuveneau celor necajiti… Mai sunt unii si pe acolo care spala sau vor sa spele bani, numai celor necajiti din acea tara nu le dau…

  5. Toată stima distinsei Romlit! Mai ştiu însă un caz de revistă care se comportă firesc: Lettre Internationale. Nici fragmentul din Denis Johnson tradus de mine şi apărut la ei n-a trecut neachitat. Semne bune, chiar dacă răzleţe. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s