Sacoşa de la biserică

 Sîmbătă. Septembrie. Sfîntă Mărie. Biserică de cartier. Plină-ochi. Toată lumea cu pomelnice, lumînări, chifluţe, prescuri. Care aduse de-acasă, care cumpărate de la uşa bisericii. Popa le adună. Pomelnicele le opreşte. Lumînările le stinge repejor. Pe lîngă el se ţine o femeie. E „de-a casei“. Cară o ditamai sacoşa. Popa îi dă lumînările stinse. Îi dă şi chiflele. Şi prescurile. Sacoşa se umple. Femeia o ia şi, pe sub nasul enoriaşilor, o duce înapoi la intrarea în biserică. Lumînări, chifluţe, prescuri, totul se-ntoarce la vînzare fix în spatele celor care le-au cumpărat deja – nu că ar fi fost ei primii.

(În caz că vă-ntrebaţi, a fost parastasul unchiului meu, cel pe care l-a lăsat fără plămîni medicina românească; ştiţi, că v-am mai povestit. În caz că tot vă mai întrebaţi, nu, n-am fost la biserică. Mi-a povestit mama, că ea n-a avut încotro, a trebuit să se ducă.)

Anunțuri

12 responses to “Sacoşa de la biserică

  1. Păi zi cum îl cheamă pe neica, să se bucure poporul. Sau măcar biserica. Păcat că nu ai poze…

  2. Da, este cam vaga relatarea…

  3. Cunosc situaţia, din proprie experienţă. Sper că vei reuşi să depăşeşti momentul, aşa cum am făcut-o şi eu. Ar fi păcat să fie altfel…

  4. nu cred ca are vreo importanta cum il cheama pe preotul in cauza; asta suna a sistem general si bine pus la punct.

  5. Cristian Popovici

    bineinteles ca are importanta, altfel, se face o generalizare periculoasa, aidoma celor de genul: bugetarii stau degeaba, profesorii nu stiu carte, medicilor nu le pasa etc.

  6. Desigur, o „generalizare periculoasă”. Ştim cu toţii că în realitate preoţii nu revînd lumînările şi prescurile, nu cer bani pentru servicii pentru a căror prestare sînt deja plătiţi din banul public, iar dacă cer dau întotdeauna chitanţă. Şi aşa mai departe.

  7. @Mara: nici să fi fost acolo n-aş fi avut poze, camera a decedat anul ăsta în Vamă, i-a ajuns, cred :((
    @Moshulsf: mulţumesc frumos.
    *
    Ca să lămuresc punctul meu de vedere: problema mea nu e că la o biserică se face aşa, ci că, iată, a început să se facă liniştit în văzul enoriaşilor ceea ce se făcea şi pînă acum, dar mai cu fereală. Să-mi spună mie cine n-a observat lumînările, de pildă, că nu-s două de aceeaşi mărime. În altă ordine de idei, dacă aş pune aici numele bisericii de cartier ce s-ar întîmpla? V-aţi feri de ea şi v-aţi duce la biserica din alt cartier? Asta era ideea? 🙂

  8. 🙂 sau poate l-am pune pe preot la „panoul rusinii”? serios acum – e clar ca nu e nici primul, nici ultimul care face asta (am si eu experiente proprii in bransa). si nu stiu altii cum sint, dar eu nu l-as considera chiar un campion al liberei initiative.

  9. Ce sa mai spun ? Ca la noi la nimenea… Dar chiar in vazul lumii ?!
    Chiar este o sfidare…

  10. Mna poate că era o punere în operă a vorbei creștine ”Domnul a dat (lumînări, colaci etc.), domnul a luat, domnul a redat (idem, contra unei sume modice)”.

  11. Ha ha, ce mai mirare … ian vedeţi ce ne povestea cuconul Vasile Alecsandri cînd cu Chiriţa ajunsă isprăvniceasă … cum se făcea vînzarea şi revînzarea gîştei oferită plocon ispravnicului (bărbatu’ lu’ Chiriţa, deh!) pentru justa rezolvare a plîngerilor … şi asta pe la 1850 toamna …

  12. 🙂
    da’ măcar ispravnicul era mirean.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s