Mai dă-l în mă-sa de traducător

  Pe ăla care-o mai pufni disprețuitor și-o întreba din vîrful buzelor de ce se vaită traducătorii noștri că-s prost plătiți, pe ăla îl poftesc să transporte în limba română (într-un text beletristic, nu documentaristic) termeni din viața și istoria quakerilor, diverse culori ale limbajului negrilor din America sudistă de acum două secole, terminologia quiltingului, o sumedenie de plante care în limba română sînt menționate exclusiv prin denumirea latinească. Și pentru toate astea să găsească echivalente acceptabile în engleza britanică ȘI în cea americană, întrucît personajele își compară cultura natală cu cea de adopție. Și mai repede, te rog, că termenul de predare bate la ușă. A, și nu uita să faci și revizia pînă atunci, dacă te respecți. A, și nu-l lăsa pe redactor să umble de capul lui prin traducerea ta, cere-i textul și verifică-l pagină cu pagină, că nu se știe niciodată ce n-a priceput sau n-a observat sau a crezut că… A, și cere să verifici și ce-a făcut capul limpede, care, deși nu se uită pe originalul în limba străină, are uneori inițiative riscante. Între timp – dacă mai ai timp – intră puțin pe net și vezi ce-a zis tăntălăul ăla de Icsulescu despre tine, cică oricum nu meriți nici cît primești, că scriitorul începător și semi-alfabetizat care a muncit trei seri jumate la proza lui minunată de cinșpe mii de semne cu tot cu spații ar merita să primească de trei ori tariful tău, că el a creat, nu ca tine, da?

Noi nu existăm

Interesant că Academia Română, prin Institutul de Lingvistică (care nu se mai cheamă doar „Iorgu Iordan“, ci „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, ceea ce sună nu doar stupid, ci de-a dreptul stupid-stupid), nu recunoaște nici în ziua de azi existența blogurilor și-a ălora care le scriu. Nu se găsesc cuvintele blog și blogger nici în DEX, nici în DOOM.
Se găsesc în schimb în Noul Dicționar Universal scos de Editura Litera (editură care, altminteri, păcătuiește de multe ori scoțînd dicționare cu diverse bube, dar asta-i altă discuție, acum o lăudăm) departe-departe toooomnai în anul 2008.

Bolnavi psihici cu capu’

 Pe Diacritica a-ntrebat-o cineva (cam a patra oară de cînd are blogul) dacă-i corect „bolnavi psihici” sau „bolnavi psihic”; „asistaţi sociali” sau „asistaţi social”.

Eu, recunosc, sînt în dubii. Gramatica românească ar trebui să-mi sugereze că dacă bolnavii sînt substantiv, musai sînt psihici (adjectiv, prin urmare se acordă), iar dacă bolnavii sînt adjectiv, musai sînt bolnavi psihic (adverb, prin urmare nu se acordă).

(Moment în care persoanele care de felul lor pun virgulă între subiect şi predicat sînt rugate să reia lectura capitolelor despre părţile de propoziţie din manualele de clase mici.)

Mai clar:

1. Oamenii bolnavi psihic fac şi dreg. – în care oamenii e substantiv, bolnavi e adjectivul care-l determină şi care se acordă cu el, iar psihic e adverbul care-l determină pe adjectiv, prin urmare nu se acordă, ca orice adverb cumsecade.

2. Bolnavii psihici fac şi dreg. – în care bolnavii e substantiv, iar psihici e adjectiv şi se acordă cu substantivul determinat.
Cam aceeaşi poveste ca-n alea cu politicile. Deţinuţii politici, analiştii politici şi alte tichii.

Dar acuma, pe bune, cum sună Bolnava psihică a evadat pe fereastră? Sau, vorba Diacriticii, deţinuta politică… a luat-o pe coajă, să zicem?

La naiba…

* * *

A fost ziua lu’ Ciment azi, a-mplinit patru ani, ziceţi-i şi voi la mulţi ani în gînd. Mulţumim.

 

* * *

(later edit: de-aia-i bine să te culci devreme, ca să nu-ţi stea inima-n loc la 3 noaptea cînd e cutremur de-ţi mută bretonul de pe frunte! Lăsaţi, voi o să citiţi mîine despre el, relaxaţi.)

Educaţia la ziar

  Nici bine nu m-am contrazis cu cineva care considera că limba română la nivelul la care te poţi înţelege om cu om o ştie mai toată lumea din ţara asta, şi citesc la Adevărul pe sait – cică „Cutremur în Poliţia Română: toţi şefii au fost decapitaţi“.

Tanti şi nenea care au scris ştirea asta de cîteva rînduri s-au gîndit că decapitarea poliţiei prin înlăturarea şefilor ei nu-i o metaforă îndeajuns de dramatică, aşa că i-au mai băgat nişte sînge şi lame şi i-au ghilotinat de-a dreptul pe numiţi.
Adică pe toţi şefii Poliţiei Române. Adică pe Ioan Tobă. Că aşa zice ştirea, sub titlul horror pomenit: „Ministrul MAI, Ioan Rus, l-a schimbat azi pe chestorul Liviu Popa de la conducerea IGPR şi îl va înlocui cu secretarul de stat din cadrul cabinetului, Petre Tobă.“ Acuma, io ce să cred, ştirea sau titlul? Era vorba de unul, de mai mulţi sau de toţi? Şi i-au schimbat sau i-au descăpăţînat?
Da’ căciuliţe aveau?

Educaţia la teve

  Întrebare mare, pe tot ecranul, pe fundal roz:
În ce măsură, descoperirile lui Hubble, ne-au schimbat percepţia asupra universului?

(Discovery – programul educaţional Şcoala Discovery, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei)

Adică uite cine le face educaţie ăstora mici. Cine nici şcoala generală n-a terminat-o cu succes.

Compilaţii de aiureli în presa pentru tonţi

 Dragii mei,

Dacă mai citiţi pe undeva, de pildă pe jurnalul.ro sau agrofm.ro sau alte „locaţii” de pe internet umplute cu texte pe principiul iuţelii de mînă ş-al nebăgării de seamă, vasăzică dacă citiţi pe undeva că chimenul conţine caroten şi miracole şi zîne prăjite şi vindecă de buzunare goale şi prostie congenitală, eventual sub o poză „de stoc” cu o grămăjoară de chimen (dacă nu cumva de chimion, că seamănă, ce contează), ba chiar vi se mai spune pe undeva prin text că-l cheamă chimion negru şi chiar Nigella sativa, atunci, liniştiţi şi fără regrete, puteţi da clic pe X-ul care închide pagina.

.

Caraghioşilor care scrieţi ce habar n-aveţi prin diverse bucăţi de presă pentru tonţi,

Chimenul este Carum carvi, din familia Apiaceelor

Chimionul este Cuminum cyminum, frac-su’ chimenului, din aceeaşi familie, cu alt gust, alt miros, alte proprietăţi

Negrilica este Nigella sativa, din familia Ranunculaceelor (remarcaţi, vă rog, e cu totul altă familie!), incorect denumită chimen negru, susan negru sau alte blestemăţii.

Pfff!

Cînd te mănîncă-n cur ca pe maimuţă…

 Ştiţi vorba aia, mai bun era un băţ în cur? Nu, nu la mine mă refer, la ediţia a doua, revizuită, a cărţii lui Dick Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, Nemira 2006. La aniversară, vasăzică un deceniu după prima. Revizuită, vasăzică s-a umplut de prostii ca Palmer de stigmate. Typo-uri, cuvinţele lipsă, paragrafe comasate aiurea, ba chiar şi propoziţii comasate (da, tot aiurea), virgule între subiecte şi predicatele lor etc.

Na exemplu:

(1996)
„— Au să se impună, Barney?

Îşi studie precogul.

— A avut dreptate domnişoara Fugate?

— N-au să se impună niciodată; ăsta-i adevăru ladevărat.

Tonul lui Barney, oricum, era greu ca de plumb. Nepotrivit ton, decise Leo, pentru ceea ce spunea el; prea lipsit de vitalitate.“

(2006)
„— Au să se impună, Barney? îşi studie precogul.

— A avut dreptate domnişoara Fugate?

— N-au să se impună niciodată; ăsta-i adevărul adevărat.

Tonul lui Barney, oricum, era greu ca de plumb. Nepotrivit ton, gîndi Leo, pentru replica mea; prea lipsit de vitalitate.“

.

Cine cînd vorbeşte, brother al meu? Şi ce-i cu replica mea?
Asta aşa, ca să vă consolaţi dacă nu pricepeţi nimic din cînd în cînd, nu întotdeauna sîntem prea tîmpiţi pentru Dick, uneori e revizorul…
Mai na exemplu, că mi l-am notat, nu de alta:

(1996)
„— Vroiam să spun, zise înţepat domnişoara Jurgens (…)

Îl privi, iar sînii, deja stînd să-i sară din decolteu, i se umflară şi mai mult.“

(2006)
„— Voiam să spun, comentă domnişoara Jurgens (…)

Îl privi, iar sînii ce păreau să-i sară din decolteu, i se umflară şi mai mult.“

.

Deci am reparat un ‘vroiam’ şi-am stricat tot restul…

În schimb, prostioarele care erau în prima versiune sînt la locul lor, nesmintit. Ce-a făcut ăla, mă, şi-a „aruncat privirile împrejur”? Pe asta n-a văzut-o nimeni. Nu, nici pe alealalte.
A nu se înţelege că-i de necitit, nicidecum. A se înţelege că, dacă o aveţi pe aia veche, mai bine rămîneţi la ea, că asta a doua e cam tută. Deşi îmi imaginez că-i cam tîrziu avertismentul meu, da’ ce să fac, acum m-am trezit s-o recitesc.

p.s. Ah, şi, desigur, coperta, un alt mare „plus”… Stilul pune-şi-tu-ceva-cyber-acolo. / O gagică bună cu un căcat de metal pe ochi e ok? / Cool, man. Oricum, cînd mai sînt patruzeci de mii opt sute paişpe cărţi cu acelaşi căcat pe copertă, zici că mai contează?

Superioara limbă

„Limba română pe care o vorbeşte Jeffrey Franks e superioară cea a domnului Igaş„, zice Radu Soviani la Realitatea TV.

Ba, aş zice că limba română pe care o vorbeşte Franks e superioară şi cea a domnului Soviani. Ba chiar şi cea a întregii Realităţi care-l tot invită. Cu tot cu majoritatea la invitaţii iei, ca să fim în ton.