George Anania

S-a stins George Anania.

Ar fi bine, frumos și important să nu-l uităm.

Paladin cu patru cărţi

Fuse ieri lansarea primelor patru cărţi (SF şi pe-acolo) ale Editurii Paladin, imprint al Grupului Editorial Art. La librăria Bastilia, din Piaţa Romană. Una dintre ele tradusă de mine, celelalte de Mihai-Dan Pavelescu, Mircea Pricăjan şi Horia Nicola Ursu.

De la stînga la dreapta: Evelina Bidea („PR“-ul Editurii Art), Mihai-Dan Pavelescu, Elisabeta Lăsconi, Mircea Naidin, Michael Haulică.

Actualizare

Am mai pus treburi pe la Umbra…, în caz că-i cineva tentat să mai arunce un ochi. Da, știu, n-are nici un haz să citești pe bucățele din cînd în cînd, uiți și cine erau nenicii, și ce voiau de la tine. Eu doar v-am zis.

Anticipaţia!

 Se relansează Anticipaţia!
Editura Nemira anunţă că a cumpărat brandul şi-l relansează. Deci revine numele Anticipaţia pe piaţa românească de SF (ceea ce mă bucură foarte mult). Era şi cazul. Era şi păcat să nu. Director onorific are să fie Alexandru Mironov (ceea ce mă bucură aşijderea). Era şi normal să fie aşa.
Iar Nemira a luat brandul (ceea ce mă emoţionează). Moaaa… Nemira e-n bani. Nu care cumva, te pomeneşti, o să-mi plătească şi dările pentru cartea de muncă neplătite de-acum zece ani?
Neah…

Rrrecenzie!

 Bla, bla, bla, bla, cancer, bla, bla, bla, fosile, bla, bla, bla, extratereştri, bla, bla, bla, Dumnezeu, bla, bla, bla, cancer, bla, bla, bla, Dumnezeu, bla, bla, bla, fosile, bla, bla, bla, cancer.
Sînt la pagina 180. Dacă în următoarea jumătate se transformă în literatură, promit să vă anunţ. Deocamdată n-aş putea spune nici măcar că-i o carte de popularizare a ştiinţei. Eventual de poporalizare.

Programatorul divin, Robert J. Sawyer, ed. Leda, 2009.

Scăderi şi SF-uri

 A venit primăvara, s-a topit zăpada, acuşica explodează florile-n copaci, e soare şi cald, iarbă verde, cer albastru, of, of, ce frumos.
Nu ştiu, zău, de unde atîta bucurie: mai sînt doar trei luni şi-ncepe să scadă ziua!

*

 În altă ordine de idei, sîmbătă şi duminică am fost la Tîrgul de carte SF & Fantasy Final Frontier. Ediţia a doua. Data viitoare poate îmi merge mintea să pun un anunţ înainte, nu o cronică după, ca să afle şi alţii în timp util.

Ce pot să vă zic e c-a fost frumos. Întîi c-a fost într-o zonă accesibilă, Cişmigiu–Kogălniceanu, la Tinerimea Română. Pe urmă, a fost cu lume. Da, foarte bizar, pentru o literatură care nu există, cum zic gurile oficiale, şi pentru un public mic şi cam tîmpit, cum zic legendele urbane, au fost suspect de multe cărţi, cu bizar de multă literatură bună şi cu un număr mărişor (inacceptabil!) de participanţi, care precis că erau mult mai proşti şi inculţi decît păreau, e ordin de sus.

După ce-mi trec lenea, lenea şi cu lenea, că de mahmureală n-am avut parte, poate scot nişte poze de pe card şi le pun pe-aici. Între timp, poze şi detalii în alte părţi: de pildă, o grămadă de consemnări pe Galileo.

*

 Lucrurile nu stau însă numai pe roze în puiul nostru de literatură SF şi F şi H şi ce s-o mai include pe-aici în ultima vreme. Mă uit cu durere în suflet la Atelierul Kult. Nu vă dau link, că oricum nu vă pasă. E un fel de atelier literar de nişă online. Un loc care-mi e foarte drag, dar, ştiţi, mă uit la el cu drag şi cu nervi şi cu durere cam cum te uiţi la fecioru lu fractu care era cîndva mic şi drăguţ şi-acuma te-ai trezit cu el că se-ntoarce de la discotecă puţind a mahoarcă şi cu o pipiţă sclipicioasă atîrnată de gît. Ei, aşa şi atelierul, începe să miroasă dubios şi s-au agăţat de el tot soiul de pipiţi veleitari care scriu cu degetele de la picioare şi n-au deschis la viaţa lor mai mult de douăzeci de cărţi, cu tot cu manualele de la şcoală. Şi că apar pipiţi necitiţi şi necitibili încă mai e cum mai e, dar cum se face că pentru fiecare astfel de pipiţi-scriitori se găsesc atîţia pipiţi-cititori care să-i mîngîie pe căpăţînă şi să le laude talentul şi să se minuneze de iscusinţa lor scriitoricească? Eu una nu pricep şi mi-e teamă că nici de-aş pricepe nu m-ar ajuta cu ceva, ba dimpotrivă. Vorba cuiva, cîtă luciditate…