Category Archives: mass-media

Nu era spam

 Primesc, nitam-nisam, un mail – mai să cred că-i vreun spam în stilul ălora nigeriene de la prinţul pierdut al Republicii NgNg sau de la loteria din Tokelau înştiinţîndu-mă să-mi ridic marele premiu. Da’ nu, era un mail de la România literară.
Straniu e că, firesc şi fără nici un tamtam, o publicaţie care n-o duce pe roze se oferă să respecte un principiu de drept. Cum, frăţioare, în ţara asta? În ziua de azi?
Iar conţinutul mailului e ăsta:
Ca urmare a aparitiei in revista noastra a unui fragment din traducerea pe care ati semnat-o la ultima carte a lui Philip Roth, avem rugamintea sa ne trimiteti o copie de buletin pentru intocmirea contractului de drepturi de autor si un numar de telefon la care va putem contacta in vederea remunerarii.

Întîi m-am mirat şi m-am bucurat, apoi m-am întristat – din motivul că mi s-a părut nedrept să trăiesc într-o ţară în care lucrurile normale te miră. Într-un final, carevasăzică, iată, nici cînd a fost de bucurie n-am putut să mă bucur pînă la capăt.

Marius Pieleanu

 L-auzirăţi ieri-alaltăieri la Realitatea pe sociologul şlapilor mei prăfuiţi Marius Pieleanu cum ne-ntreba nervos care-i problema cu doctoratul plagiat al lui Ponta, că doar nu-i trebuie doctorat ca să fie prim-ministru? Că-i o falsă problemă şi să ne mai vedem de treaba noastră?
Pot să-i dau puţin cu huo tovarăşului sociolog*?

Huo, bă!

*care sociolog a coscris sau a coordonat nişte cărţi precum Valori democratice şi respectarea drepturilor omului în activitatea poliţiei, Statul de drept şi strategia relaţiei poliţie–comunitate, Respectarea drepturilor omului şi combaterea fenomenului criminalităţii din România. Vai, vă mulţumim.

Din nou despre jurnalistul român cu mucii pe piept

 În caz că mai aveaţi dubii despre cum se face jurnalismul în România, iaca o mo(n)stră din Jurnalul Naţional, varianta online – că aia tipărită nici nu ştiu dacă mai există şi nici nu vreau să aflu.
(Mă scuzaţi, titlurile-s în mărime naturală.)

GROAZĂ Un animal modificat genetic a evadat din laborator şi a îngrozit locuitorii unui oraş

Şi urmează ştirea, care începe aşa: Un animal modificat genetic, care are corpul asemănător unui câine, pielea roz, pete de leopard şi părul precum al unui cal, a scăpat dintr-un laborator şi a îngrozit locuitorii oraşului Xinxiang, din provincia chineză Henan, informează Daily Mail.
Iar mai încolo: Poliţia susţine că de fapt este un câine, care provine dintr-o rasă importantă şi scumpă.“
Adică e clar, da, poliţia susţine, e doar o încercare de muşamalizare a adevărului. Cum ar veni, huo, poliţie!

Ce zice de fapt Daily Mail (care-s şi ăia nişte pui de lele ceva de speriat şi cred că nu şi-au imaginat în viaţa lor c-o să-i întreacă la jeg nişte rataţi de la coada Europei):

‘Genetic experiment’ terrifies Chinese city as residents fear mysterious animal is escapee from nearby research centre

După care:With a mohawk-style plume of hair and pink flesh covered in leopard-esque spots, the mysterious animal terrified locals in Xinxiang, Henan province Xinxiang is close to several scientific research centres and a local medical school – and locals became convinced the creature was an experiment gone wrong, on the run from a nearby lab.
One witness said: ‘The pink skin makes it look just like pig gone wrong in some sort of genetic experiment.’
Adică băştinaşii din Henan, care ştiu că au prin apropiere nişte centre de cercetare ştiinţifică, şi-au stuchit în sîn cînd au văzut bietul căţel şi s-au gîndit că o fi vreun mutant scăpat din laboratoare.

Desigur, Yahoo-ul românesc, altă academie jurnalistică, n-a ratat preluarea ştirii de pe Jurnalul, ca să aibă loc tot omul educat şi mintos să se exprime în comentarii: „ce tampiti.urasc stiinta si odata cu ia si doctorii“… bla-bla-bla şi tra-la-la.
Aşa că, hai, încolonarea, doi cîte doi, direcţia vrăjitoare, nutriţionişti care vor să mă convingă de legătura strînsă dintre ciorba din castron şi grupa mea de sînge, vorbitori cu moleculele de apă, homeopaţi, numerologi, cititori în cozi de comete, toţi ăştia ne aşteaptă cu braţele deschise să ne ciugulească de bani şi să ne ofere în schimb luna de pe cer la pachet cu tinereţea fără bătrîneţe, doi-în-unu, cu fundiţă.
Zic că cinstit ar fi să le ofere o cotă-parte şi ăstora din presă care muncesc din greu pentru ei.

Educaţia la ziar

  Nici bine nu m-am contrazis cu cineva care considera că limba română la nivelul la care te poţi înţelege om cu om o ştie mai toată lumea din ţara asta, şi citesc la Adevărul pe sait – cică „Cutremur în Poliţia Română: toţi şefii au fost decapitaţi“.

Tanti şi nenea care au scris ştirea asta de cîteva rînduri s-au gîndit că decapitarea poliţiei prin înlăturarea şefilor ei nu-i o metaforă îndeajuns de dramatică, aşa că i-au mai băgat nişte sînge şi lame şi i-au ghilotinat de-a dreptul pe numiţi.
Adică pe toţi şefii Poliţiei Române. Adică pe Ioan Tobă. Că aşa zice ştirea, sub titlul horror pomenit: „Ministrul MAI, Ioan Rus, l-a schimbat azi pe chestorul Liviu Popa de la conducerea IGPR şi îl va înlocui cu secretarul de stat din cadrul cabinetului, Petre Tobă.“ Acuma, io ce să cred, ştirea sau titlul? Era vorba de unul, de mai mulţi sau de toţi? Şi i-au schimbat sau i-au descăpăţînat?
Da’ căciuliţe aveau?

Educaţia la teve

  Întrebare mare, pe tot ecranul, pe fundal roz:
În ce măsură, descoperirile lui Hubble, ne-au schimbat percepţia asupra universului?

(Discovery – programul educaţional Şcoala Discovery, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei)

Adică uite cine le face educaţie ăstora mici. Cine nici şcoala generală n-a terminat-o cu succes.

Treaba cu logica

 Ştirea era aşa: Dave Mustaine (om la toate în trupa Megadeth) a zis într-un interviu, după nişte prostii despre profeţii biblice, după diverse chestii politice cu democraţi şi republicani, după vrute şi nevrute, şi o treabă despre femeile din Africa – cum că a văzut el nişte reportaje cu astfel de femei înfometate tîrînd cîte şase copii după ele şi că, dacă n-au cu ce să-i crească, de ce mai fac sex, de ce „nu-şi pun dop“, cum ar veni.

Lăsînd la o parte că Dave vorbeşte şi el, ca românu’ imparţial, despre ce habar n-are (dimpreună cu comentatorii lui care încep să explice cum e cu vasectomia şi responsabilitatea şi sexul cu planning), lăsînd deci asta la o parte, despre ce draci vorbeam de fapt? A! Pe saiturile de-afară, ştirea se încheia cam aşa: ei, ce părere aveţi, dragi cititori, e bine că Dave Mustaine îşi tot exprimă părerile despre ce-i vine la gură, sau ar fi cazul să-şi mai pună şi el „dop“ din cînd în cînd?

Cum se transformă finalul în ştirea românească: „Ce parere aveti? Ar trebui muzicienii sa isi exprime viziunea atat de vehement, sau este mai bine sa ramana in domeniul lor?
Adică, logic, dacă vecinul ţi-a buşit maşina în parcare, ce părere ai, ar trebui să se mai urce la volan conţopiştii bruneţi de vîrstă mijlocie? Sau mai la obiect: dacă redactorul de la Maximum Rock a buşit-o, ce credeţi, ar mai trebui revistele de rock să publice ştiri?

Compilaţii de aiureli în presa pentru tonţi

 Dragii mei,

Dacă mai citiţi pe undeva, de pildă pe jurnalul.ro sau agrofm.ro sau alte „locaţii” de pe internet umplute cu texte pe principiul iuţelii de mînă ş-al nebăgării de seamă, vasăzică dacă citiţi pe undeva că chimenul conţine caroten şi miracole şi zîne prăjite şi vindecă de buzunare goale şi prostie congenitală, eventual sub o poză „de stoc” cu o grămăjoară de chimen (dacă nu cumva de chimion, că seamănă, ce contează), ba chiar vi se mai spune pe undeva prin text că-l cheamă chimion negru şi chiar Nigella sativa, atunci, liniştiţi şi fără regrete, puteţi da clic pe X-ul care închide pagina.

.

Caraghioşilor care scrieţi ce habar n-aveţi prin diverse bucăţi de presă pentru tonţi,

Chimenul este Carum carvi, din familia Apiaceelor

Chimionul este Cuminum cyminum, frac-su’ chimenului, din aceeaşi familie, cu alt gust, alt miros, alte proprietăţi

Negrilica este Nigella sativa, din familia Ranunculaceelor (remarcaţi, vă rog, e cu totul altă familie!), incorect denumită chimen negru, susan negru sau alte blestemăţii.

Pfff!

Superioara limbă

Limba română pe care o vorbeşte Jeffrey Franks e superioară cea a domnului Igaş„, zice Radu Soviani la Realitatea TV.

Ba, aş zice că limba română pe care o vorbeşte Franks e superioară şi cea a domnului Soviani. Ba chiar şi cea a întregii Realităţi care-l tot invită. Cu tot cu majoritatea la invitaţii iei, ca să fim în ton.

Coşmarul prelucrării unui animal nevinovat

Dacă pui cap la cap lucrurile – inclusiv anghinarea de ierusalim – începe să-ţi fie mai clar: viaţa-i scurtă, dacă vrei să te bucuri de ea şi-n acelaşi timp să cîştigi bani dintr-o meserie, să zicem cea de jurnalist, n-ai timp de stat cu nasul prin dicţionare la fiecare îndoială. Sau, şi mai economic: n-ai timp să te îndoieşti, presupui de la bun început că tot ceea ce ştii deja ştii bine, altfel înnebuneşti să tot cauţi şi să tot înveţi ceea ce nu ştii sau ceea ce crezi că ştii, dar de fapt ştii prost.

Uite, de pildă, Nicoleta Nicolae. Ce ne scrie ea în Pro TV Magazin despre Catherine Zeta-Jones: „Un alt produs, folosit de vedetă pentru păr şi care ar intra cu uşurinţă în categoria «ciudăţenii», este uleiul de castor.“

Vă jur că citatul e fidel, cu tot cu virgulele acelea.

Coşmar ce trebuie să fi fost în mintea Nicoletei Nicolae, redactor-şef (sau fără cratimă, că aşa scrie în revista ei) la Pro TV Magazin, cînd şi-a imaginat cum vînătorul vînează castorul, camionul transportă leşul pînă la fabrica de procesare, muncitorii îl jupoaie, îl tranşează, îl aruncă-n presă şi-l storc, iar pe partea cealaltă a oribilei instalaţii curge în flacoane uleiul… de ricin. Coşmar curat!

Unde sînt napii de altădată…

Realitatea nouă cu angajaţi vechi şi-a trimis negrişorii pe cîmpiile netului să culeagă şi să traducă texte din limbi străine şi parţial cunoscute lor, negrişorilor.

Aşa că negrişorii s-au dus şi-au cules… “anghinare de Ierusalim”! Aşa aflăm şi noi că “Spre deosebire de cea obişnuită, anghinarea de Ierusalim are un conţinut mai crescut de nutrienţi, previne oboseala şi menţine sănătatea metabolismului”.

Desigur, spre deosebire de anghinarea obişnuită, anghinarea asta neobişnuită de Ierusalim îşi poartă frunzele în chip de spirale la tîmple şi adesea intră în conflict cu anghinarea de Gaza cînd li se încurcă rădăcinile în pămîntul ăla uscat precum cerneala în mina de creion chimic.