Fiecare la țarcul lui

Cred că motivul principal pentru care există atîtea ‘echo chambers’ pe internetul ăsta (mă rog, nu ăsta pe care scriu eu acum, mai degrabă ălălalt, Facebookul), atîtea țarcuri în care se adună lume să-și asculte doar propriile gînduri rostite de alții, este că dacă îndrăznești să sari pîrleazul și să duci o discuție cu ‘opoziția’ riști să fii luat la perpulisul cel mai gros de orice golănaș cu fitilul scurt, de ți se și acrește de discutat și-ajungi să te-ntrebi de ce trebuie să stai ca prostul și să înduri așa ceva doar ca să asculți și părerea unui cutare de pe net. Așa ajunge ‘audiatur et altera pars’ să primească un ‘hai sictir’ în coadă și toate părerile să fie pișate cu boltă în mod relativ egal, în țarcurile oponenților.

Cumva, de-aia a cîștigat și Trump.

Tăblițe

Bag firul de la Nook cu mufa USB normală în adaptorul lui de priză americănească, bag priza americănească în adaptorul de priză românească și-i dau mamei toată drăcia ca să nu-și mai încarce readerul la calculator. Mama, în schimb, îmi povestește cum pe strada pe care locuia ea în copilărie, Popa Tatu, treceau trăsuri cu cai. Și măcar ea n-a apucat tăblițele, ca soră-sa mai mare. Adică în loc de caiete, știți. Precis știți. Copiii se duceau la școală cu tăblițe de ardezie pe care scriau cu creioane de plumb. Da, plumb.

Mi-ar plăcea o insulă mai mare

Clic pe imagine, vă rog. Mulţumesc.

.

OMFG!!!

WTF! OMG! OMFG!
ȘOC ȘI GROAZĂ!!
Întîiul motan al domeniilor a-nvățat să deschidă
conserva aia mare și albă din bucătărie căreia bipezii îi zic frigider!!

…

…

…

…și ca urmare asta face întruna de ieri!

Mica publicitate

cu subtitlul:
În care se face publicitate la o petiție fără sorți de izbîndă, care are ca scop să le ceară ălora pe care i-am votat să nu ne mai risipească banii pe problemele psihice ale popimii

Aici o știre.
Aici petiția.

Chiar dacă e de presupus că nu va avea nici o importanță în ochii edililor noștri, am semnat-o pentru că pur și simplu n-am putut să n-o semnez. Vă rog să nu puteți nici voi.

B-46-REO

Care ești B-46-REO:

Sper din tot sufletul ca data viitoare cînd mai treci pe roșu, în viteză, prin mijlocul pietonilor de pe trecere care, desigur, aveau verde, gata să calci orice bombeu îți iese-n cale, vasăzică data viitoare cînd mai faci așa ceva, sper să-ți pice toba ca la proști în prima intersecție, să te-njure pre limba lor toți cocalarii de prin cartel, să ajungi acasă cu taxiul și ăla să te fraierească din greu la tarif, iar tu nici să nu observi, fiind mort de oboseală după cinci ore de declarații la poliție că n-ai avut bani la tine să le dai să scapi mai repede, iar odată ajuns acasă să-ți găsești yala schimbată, că neveste-tii i s-a acrit de tine că vii mereu tîrziu și-n plus a mai și citit pe net că ești de rahat și calci lumea pe trecerea de pietoni.

Nelămuriri de Olimpiadă

 1.
Se dă un antrenor ochelarist. Antrenorul ochelarist antrenează un sportiv ochelarist. Sportivul ochelarist antrenat de antrenorul ochelarist cîştigă aurul olimpic. Fix la tir cu arcul puşca!
Bravobravobravobravo, Alin Moldoveanu! Dar wtf??? Cum ţi-a ieşit figura asta, fratele meu?

2.
Cum naiba au lipsit din istoria popului britanic, de la ceremonia de încheiere a Jocurilor Olimpice, tocmai Rolling Stones şi Elton John?

‘aide, zău…

ai, mă, pă bune? Pă bune? În Otopeni nu reuşesc, în Frankfurt nu reuşesc, bine că am net gratis în amărîtul de autobuz suedez de la aeroport la oraş!
Pă bune?

Fregani şi nebuni

 Cînd am văzut prima dată un reportaj despre freegans mi-am spus că lumea e nebună. Absolut nebună. Freganii sînt ca veganii. Adică au ales un stil de mîncare/viaţă cu totul aparte şi nu neapărat sănătos. Oameni care au ce pune pe masă şi nu duc neapărat grija zilei de mîine, freganii aleg totuşi să mănînce numai pe gratis, ceea ce aruncă alţii (de aici free…). Mănîncă din gunoi, dar nu mănîncă gunoi. Cînd vine ora mesei, se îmbracă în haine „de lucru” şi se vîră prin tomberoane, de unde scot de toate. Carne, fructe, legume, delicatese, dulciuri, băuturi. Ajung să mănînce mai diversificat decît mulţi dintre noi, ăştia care halim pe bani de prin supermarketuri. Ăia-s oameni deştepţi – şi cu principii!

Dar cînd am văzut ce adună de prin tomberoanele altora, ce nici cu gîndul nu gîndeşti, alimente în stare perfectă, întregi-întreguţe, cu ambalajul intact, în interiorul datei de valabilitate, cînd am văzut ce aruncă oamenii la gunoi din cine ştie ce motive cretine, cînd alţii de-ai lor nu ştiu azi dacă vor avea mîncare mîine, cînd altora le mor cu coastele pe-afară copiii, bătrînii, vitele, cînd altora le beau muştele apa din ochi că n-au putere să se mai apere, cînd am văzut ce aruncă oamenii cînd toate astea, abia atunci că mi-am spus că lumea e nebună. Absolut nebună. Şi merită să i se întîmple multe lucruri urîte.