Category Archives: oamenii mari spun lucruri trăsnite

Fiecare la țarcul lui

Cred că motivul principal pentru care există atîtea ‘echo chambers’ pe internetul ăsta (mă rog, nu ăsta pe care scriu eu acum, mai degrabă ălălalt, Facebookul), atîtea țarcuri în care se adună lume să-și asculte doar propriile gînduri rostite de alții, este că dacă îndrăznești să sari pîrleazul și să duci o discuție cu ‘opoziția’ riști să fii luat la perpulisul cel mai gros de orice golănaș cu fitilul scurt, de ți se și acrește de discutat și-ajungi să te-ntrebi de ce trebuie să stai ca prostul și să înduri așa ceva doar ca să asculți și părerea unui cutare de pe net. Așa ajunge ‘audiatur et altera pars’ să primească un ‘hai sictir’ în coadă și toate părerile să fie pișate cu boltă în mod relativ egal, în țarcurile oponenților.

Cumva, de-aia a cîștigat și Trump.

Anunțuri

Bila tineretii mele

black_cat_1439251 Îţi dai seama de tinereţea cuiva atunci cînd tu îi povesteşti cum spălai cu apă şi săpun bila de la mouse, iar el se uită cam pătrat, neînţelegînd ce făceai de fapt cu mouse-ul ăla, şi pînă la urmă eşti sigur că despre mouse vorbeşti? Ce zici că-i spălai?

Dupa un an

M-a apucat azi așa, deodată, să-mi actualizez lista de cărți traduse de aici, de pe blog. S-au mai adăugat o Bujoaldă, Dexterul, o poliromistă. Mă rog, ar mai fi una care n-a apărut nici pînă-n ziua de azi și jumătatea de carte tradusă anul ăsta, care face cît una întreagă, de lungă și grea ce e.

După care casc ochii la dată și văd că fix un an a trecut de la ultima însemnare. 🙂

Mărturisesc c-am frecat lung, intens și fără sens menta pe Feisbuc. Mă rog, nu chiar fără sens, am și învățat multe lucruri, mi-am amintit altele, am păstrat cîteva legături la care țin foarte mult. Pe de altă parte…
Azi mi-au picat ochii pe un grup denumit ‘Copilaria Anilor 1970-1980‘. Oh, mi-a tremurat stomacul de emoție. M-am uitat la niște poze – bunici plăcintărese, cireșe din copac, rozete de funde scrise de la terminarea clasei a opta, o farfurie cu mămăliguțăcubrînzăsmîntinășiouochi, la care-mi pică ochiul pe un comentariu: ‘Asa ne-am facut mari, era mancarea saracului. Astazi au ajuns un lux.‘ Ha? Ce-a ajuns un lux azi? C-am pierdut ideea, mă scuzați. Mămăliga? ouăle? brînza? …furculițele? Altă poză, două vaci pe un drumeag și comentariul unui nene: ‘atunci era inca totul Bio nu ca acum‘. Nici n-apuc să sughit de spaimă, că văd sub respectivul nene o tanti (puteți să vă gîndiți la orice, că nu mă deranjează): ‘frumoase vremuri,aproape fiecare fam avea cate o vaca in curte,mancam santos,bio nu ca acum!‘ Vă dați seama că instantaneu m-a pocnit la lingurică nostalgia după vaca mea din curtea casei de pe strada Turda. A, nu v-am povestit c-aveam o vacă? Ciudat.
Și încă preț de fo șaptezeci de postări în jos, poze cu haleală. Da’ niște bucate, frățioare, ca pe mesele din povești. Ale naibii amintiri din copilărie. (Ah, și printre haleuri, muuulte poze cu flori de liliac, fiecare cu tona de laicuri. Că, na, după ’89 n-am mai văzut liliac, firește că-i ducem dorul din copilărie.)

Ce-am mai remarcat? Că, deși toată lumea căinează minunata școală pe care o făceam în vremurile ‘alea’ și-acum nu mai există, toți căinătorii par să fi rămas, la vremea lor, corijenți la limba română.
asa cum era dar copii erau mai educati si mai responsabili acum nu stiu nimica numai internetu care ii inebuneste nu sa ii faca mai destepti  pacat asta e prezentu viitorul cine stie cum va fi
ce frumos era…simtea-i ca esti elev,acum nu poti deosebi care e eleva si care e cadru didactic
de ce nu se mai respecta si acum acest program scolar cu uniforma scolara cu numar matricol scolar nu sar mai face discriminari si sar respecta scoala am sti si noi cine e profesoru si cine e elevu
atuci iera o adev scoala

Mai exact, după un an de nescris pe-aici, m-am întors să bat cîmpii aiurea, după cum vedeți. 😀

Mi-ar plăcea o insulă mai mare

InsulaIndoielii2

Clic pe imagine, vă rog. Mulţumesc.

.

Mai dă-l în mă-sa de traducător

black_cat  Pe ăla care-o mai pufni disprețuitor și-o întreba din vîrful buzelor de ce se vaită traducătorii noștri că-s prost plătiți, pe ăla îl poftesc să transporte în limba română (într-un text beletristic, nu documentaristic) termeni din viața și istoria quakerilor, diverse culori ale limbajului negrilor din America sudistă de acum două secole, terminologia quiltingului, o sumedenie de plante care în limba română sînt menționate exclusiv prin denumirea latinească. Și pentru toate astea să găsească echivalente acceptabile în engleza britanică ȘI în cea americană, întrucît personajele își compară cultura natală cu cea de adopție. Și mai repede, te rog, că termenul de predare bate la ușă. A, și nu uita să faci și revizia pînă atunci, dacă te respecți. A, și nu-l lăsa pe redactor să umble de capul lui prin traducerea ta, cere-i textul și verifică-l pagină cu pagină, că nu se știe niciodată ce n-a priceput sau n-a observat sau a crezut că… A, și cere să verifici și ce-a făcut capul limpede, care, deși nu se uită pe originalul în limba străină, are uneori inițiative riscante. Între timp – dacă mai ai timp – intră puțin pe net și vezi ce-a zis tăntălăul ăla de Icsulescu despre tine, cică oricum nu meriți nici cît primești, că scriitorul începător și semi-alfabetizat care a muncit trei seri jumate la proza lui minunată de cinșpe mii de semne cu tot cu spații ar merita să primească de trei ori tariful tău, că el a creat, nu ca tine, da?

Cu miloaga

Primul-ministru, Victor Ponta, creştin practicant, cum ar veni, le-a zis la mulţi ani ălora care-şi serbează onomastica odată cu Adormirea Maicii Domnului şi le-a urat: „Dumnezeu să le dea o viaţă mai bună!“. Fiind el la Putna, ca tot politicianul cu frica electoratului, a mai zis domnul Ponta: „De fiecare dată când voi putea, voi veni. E credinţa mea, a soţiei, a familiei mele că îmi doresc să avem cu toţii o viaţă mai bună…“  (sursa)

Domnu’ Ponta, domnu’ prim-ministru, asta-i treaba matale, în caz c-ai uitat. Nu-i frumos să ceri de la altu’, să facă el treaba în locul matale. Da?

Marius Pieleanu

 L-auzirăţi ieri-alaltăieri la Realitatea pe sociologul şlapilor mei prăfuiţi Marius Pieleanu cum ne-ntreba nervos care-i problema cu doctoratul plagiat al lui Ponta, că doar nu-i trebuie doctorat ca să fie prim-ministru? Că-i o falsă problemă şi să ne mai vedem de treaba noastră?
Pot să-i dau puţin cu huo tovarăşului sociolog*?

Huo, bă!

*care sociolog a coscris sau a coordonat nişte cărţi precum Valori democratice şi respectarea drepturilor omului în activitatea poliţiei, Statul de drept şi strategia relaţiei poliţie–comunitate, Respectarea drepturilor omului şi combaterea fenomenului criminalităţii din România. Vai, vă mulţumim.