Vasăzică, ursul atacă un om şi-l ucide.
Faza 1. Oficialităţile anunţă că ursul va fi tranchilizat şi mutat mai departe de zonele locuite.
Nici cinci secunde nu m-am deranjat să-mi imaginez că aşa se va întîmpla. La noi nu se tranchilizează nimic, nu se cruţă nimic, totul se omoară dacă-i pe-afară sau se lasă să moară dacă-i în cuşcă.
Faza 2. Ursul este, desigur, împuşcat mortal. După care, desigur, urmînd metoda tradiţională la români întîi-tăiem-şi-apoi-numărăm, i se face autopsia pentru a încerca să se afle dacă el era ursul vinovat. Că poate nu era, dar vedem cînd l-om tăia. Eventual.
Undeva între fazele de mai sus apare şi această Rovana Plumb, ministră a mediului şi-a pădurilor, şi vorbeşte cu indignare despre „comportamentul deviant” al numitului urs. Ba mai şi repetă, să nu ne imaginăm că i-a scăpat un porumbel. Nu, dumneaei e columbofilă.
Stimată Plumb, dumneata ştii că vorbeşti despre o fiară săbatică, da? Ai o cît de vagă idee ce anume ministreşte ministerul dumitale? Ce înseamnă o pădure? Ce conţine ea şi cum ar trebui să ne purtăm cu ea şi cu conţinutul ei? Nu mai bine te-ntorci dumneata prin pieţele care ţi-au clădit popularitatea şi a căror faună ţi-e mult mai accesibilă?