Dupa un an

M-a apucat azi așa, deodată, să-mi actualizez lista de cărți traduse de aici, de pe blog. S-au mai adăugat o Bujoaldă, Dexterul, o poliromistă. Mă rog, ar mai fi una care n-a apărut nici pînă-n ziua de azi și jumătatea de carte tradusă anul ăsta, care face cît una întreagă, de lungă și grea ce e.

După care casc ochii la dată și văd că fix un an a trecut de la ultima însemnare. 🙂

Mărturisesc c-am frecat lung, intens și fără sens menta pe Feisbuc. Mă rog, nu chiar fără sens, am și învățat multe lucruri, mi-am amintit altele, am păstrat cîteva legături la care țin foarte mult. Pe de altă parte…
Azi mi-au picat ochii pe un grup denumit ‘Copilaria Anilor 1970-1980‘. Oh, mi-a tremurat stomacul de emoție. M-am uitat la niște poze – bunici plăcintărese, cireșe din copac, rozete de funde scrise de la terminarea clasei a opta, o farfurie cu mămăliguțăcubrînzăsmîntinășiouochi, la care-mi pică ochiul pe un comentariu: ‘Asa ne-am facut mari, era mancarea saracului. Astazi au ajuns un lux.‘ Ha? Ce-a ajuns un lux azi? C-am pierdut ideea, mă scuzați. Mămăliga? ouăle? brînza? …furculițele? Altă poză, două vaci pe un drumeag și comentariul unui nene: ‘atunci era inca totul Bio nu ca acum‘. Nici n-apuc să sughit de spaimă, că văd sub respectivul nene o tanti (puteți să vă gîndiți la orice, că nu mă deranjează): ‘frumoase vremuri,aproape fiecare fam avea cate o vaca in curte,mancam santos,bio nu ca acum!‘ Vă dați seama că instantaneu m-a pocnit la lingurică nostalgia după vaca mea din curtea casei de pe strada Turda. A, nu v-am povestit c-aveam o vacă? Ciudat.
Și încă preț de fo șaptezeci de postări în jos, poze cu haleală. Da’ niște bucate, frățioare, ca pe mesele din povești. Ale naibii amintiri din copilărie. (Ah, și printre haleuri, muuulte poze cu flori de liliac, fiecare cu tona de laicuri. Că, na, după ’89 n-am mai văzut liliac, firește că-i ducem dorul din copilărie.)

Ce-am mai remarcat? Că, deși toată lumea căinează minunata școală pe care o făceam în vremurile ‘alea’ și-acum nu mai există, toți căinătorii par să fi rămas, la vremea lor, corijenți la limba română.
asa cum era dar copii erau mai educati si mai responsabili acum nu stiu nimica numai internetu care ii inebuneste nu sa ii faca mai destepti  pacat asta e prezentu viitorul cine stie cum va fi
ce frumos era…simtea-i ca esti elev,acum nu poti deosebi care e eleva si care e cadru didactic
de ce nu se mai respecta si acum acest program scolar cu uniforma scolara cu numar matricol scolar nu sar mai face discriminari si sar respecta scoala am sti si noi cine e profesoru si cine e elevu
atuci iera o adev scoala

Mai exact, după un an de nescris pe-aici, m-am întors să bat cîmpii aiurea, după cum vedeți. 😀

modem USB neblocat

Îmi recomandă și mie cineva un modem-stick USB pentru internet, în care să pun o cartelă pre-paid? Mulțumesc.

l.e. S-a rezolvat. Am cumpărat de pe net un cod de deblocare pentru modemul de la Digi. 30 de lei. Eftin. 🙂

George Anania

S-a stins George Anania.

Ar fi bine, frumos și important să nu-l uităm.

Paladin cu patru cărţi

coperta+cheshire-mic

Fuse ieri lansarea primelor patru cărţi (SF şi pe-acolo) ale Editurii Paladin, imprint al Grupului Editorial Art. La librăria Bastilia, din Piaţa Romană. Una dintre ele tradusă de mine, celelalte de Mihai-Dan Pavelescu, Mircea Pricăjan şi Horia Nicola Ursu.

1

De la stînga la dreapta: Evelina Bidea („PR“-ul Editurii Art), Mihai-Dan Pavelescu, Elisabeta Lăsconi, Mircea Naidin, Michael Haulică.

2

3

Tăblițe

Bag firul de la Nook cu mufa USB normală în adaptorul lui de priză americănească, bag priza americănească în adaptorul de priză românească și-i dau mamei toată drăcia ca să nu-și mai încarce readerul la calculator. Mama, în schimb, îmi povestește cum pe strada pe care locuia ea în copilărie, Popa Tatu, treceau trăsuri cu cai. Și măcar ea n-a apucat tăblițele, ca soră-sa mai mare. Adică în loc de caiete, știți. Precis știți. Copiii se duceau la școală cu tăblițe de ardezie pe care scriau cu creioane de plumb. Da, plumb.

Mi-ar plăcea o insulă mai mare

InsulaIndoielii2

Clic pe imagine, vă rog. Mulţumesc.

.

OMFG!!!

black_cat_gato_negroWTF! OMG! OMFG!
ȘOC ȘI GROAZĂ!!
Întîiul motan al domeniilor a-nvățat să deschidă
conserva aia mare și albă din bucătărie căreia bipezii îi zic frigider!!

…și ca urmare asta face întruna de ieri!

Mai dă-l în mă-sa de traducător

black_cat  Pe ăla care-o mai pufni disprețuitor și-o întreba din vîrful buzelor de ce se vaită traducătorii noștri că-s prost plătiți, pe ăla îl poftesc să transporte în limba română (într-un text beletristic, nu documentaristic) termeni din viața și istoria quakerilor, diverse culori ale limbajului negrilor din America sudistă de acum două secole, terminologia quiltingului, o sumedenie de plante care în limba română sînt menționate exclusiv prin denumirea latinească. Și pentru toate astea să găsească echivalente acceptabile în engleza britanică ȘI în cea americană, întrucît personajele își compară cultura natală cu cea de adopție. Și mai repede, te rog, că termenul de predare bate la ușă. A, și nu uita să faci și revizia pînă atunci, dacă te respecți. A, și nu-l lăsa pe redactor să umble de capul lui prin traducerea ta, cere-i textul și verifică-l pagină cu pagină, că nu se știe niciodată ce n-a priceput sau n-a observat sau a crezut că… A, și cere să verifici și ce-a făcut capul limpede, care, deși nu se uită pe originalul în limba străină, are uneori inițiative riscante. Între timp – dacă mai ai timp – intră puțin pe net și vezi ce-a zis tăntălăul ăla de Icsulescu despre tine, cică oricum nu meriți nici cît primești, că scriitorul începător și semi-alfabetizat care a muncit trei seri jumate la proza lui minunată de cinșpe mii de semne cu tot cu spații ar merita să primească de trei ori tariful tău, că el a creat, nu ca tine, da?

Sverige.4. Necuvîntătoare

Ce mai găseşte omul prin judeţul Stockholm.

vrabiute

pasaret

pasaruici-(1)

rate

paun

buha

Aricel3

caprite

lei-de-mare

Lemuri

Lemuri2

Linx

suricate

ursi

la-crocodili

Mica publicitate

cu subtitlul:
În care se face publicitate la o petiție fără sorți de izbîndă, care are ca scop să le ceară ălora pe care i-am votat să nu ne mai risipească banii pe problemele psihice ale popimii

Aici o știre.
Aici petiția.

Chiar dacă e de presupus că nu va avea nici o importanță în ochii edililor noștri, am semnat-o pentru că pur și simplu n-am putut să n-o semnez. Vă rog să nu puteți nici voi.