Evoluția spirituală în varianta viermănoasă

bad-cat „De Sf. Parascheva, citeste din colectia noastra de Carti Religioase!” răcnește emag la mine, sub genericul „Cărți de referință pentru evoluția spirituală” și cu explicația: „De Sfânta Parascheva, ți-am selectat o serie de volume pline de invățături și inspirație, care să iți ghideze pașii in fiecare zi.
Comandă cărțile preferate și ți le aducem GRATUIT acasă!”

Și-mi toarnă toată lista de apucați viermănoși, în frunte cu arsenieboca.
Niște cărți adevărate nu mi-ar fi adus gratuit acasă. Dar cumplitul meșteșug de tîmpenie, încrîncenare și ură, ăla vine gratis, firește. Te rog, emag, eu fac comanda, iar tu trimite-mi și-un bonus: un oscior putred, să-l pup seara la culcare. Mulțumesc.

Anunțuri

1200

Azi vreau să zic cîteva vorbe (cumva de bine) despre o biserică…

Înainte să vă scuipați în sîn sau să-mi puneți termometrul, stați să vedeți.

Biserica asta:
– are un program de asistență la domiciliu pentru persoanele cu dizabilități;
– în mahalalele Indiei, împreună cu o biserică locală, operează cîteva școli pentru copiii săraci, cărora le asigură educație, hrană și îmbrăcăminte;
– cică la cafeneaua ei se mănîncă o prăjitură de casă cu ciocolată de-ți lingi degetele;
– a închiriat de două ori Ericsson Globe (cea mai mare clădire sferică din lume) pentru un grandios concert de gospel.

Iaca măreața biserică:

sodermalmskyrkan

E într-un bloc, la parter. E o biserică independentă, care se bazează mai mult pe voluntariat și se întreține din cotizațiile celor 1200 de membri mari și lați pe care-i are.

Acuma să zică și BOR-ul nostru ce face, din ce bani și pentru cine. A, și credincioșii care pretind ca taxele și impozitele tuturor să se ducă în gaura aia neagră, să iasă și ei la înaintare și să cotizeze bănuți din leafă și muncă voluntară în timpul liber. Mulțumesc.

Dark matter

 My significant other, către motanul din poză:

Ești atîta de frumos,
De pică stelele jos!

 

Image

Dupa un an

M-a apucat azi așa, deodată, să-mi actualizez lista de cărți traduse de aici, de pe blog. S-au mai adăugat o Bujoaldă, Dexterul, o poliromistă. Mă rog, ar mai fi una care n-a apărut nici pînă-n ziua de azi și jumătatea de carte tradusă anul ăsta, care face cît una întreagă, de lungă și grea ce e.

După care casc ochii la dată și văd că fix un an a trecut de la ultima însemnare. 🙂

Mărturisesc c-am frecat lung, intens și fără sens menta pe Feisbuc. Mă rog, nu chiar fără sens, am și învățat multe lucruri, mi-am amintit altele, am păstrat cîteva legături la care țin foarte mult. Pe de altă parte…
Azi mi-au picat ochii pe un grup denumit ‘Copilaria Anilor 1970-1980‘. Oh, mi-a tremurat stomacul de emoție. M-am uitat la niște poze – bunici plăcintărese, cireșe din copac, rozete de funde scrise de la terminarea clasei a opta, o farfurie cu mămăliguțăcubrînzăsmîntinășiouochi, la care-mi pică ochiul pe un comentariu: ‘Asa ne-am facut mari, era mancarea saracului. Astazi au ajuns un lux.‘ Ha? Ce-a ajuns un lux azi? C-am pierdut ideea, mă scuzați. Mămăliga? ouăle? brînza? …furculițele? Altă poză, două vaci pe un drumeag și comentariul unui nene: ‘atunci era inca totul Bio nu ca acum‘. Nici n-apuc să sughit de spaimă, că văd sub respectivul nene o tanti (puteți să vă gîndiți la orice, că nu mă deranjează): ‘frumoase vremuri,aproape fiecare fam avea cate o vaca in curte,mancam santos,bio nu ca acum!‘ Vă dați seama că instantaneu m-a pocnit la lingurică nostalgia după vaca mea din curtea casei de pe strada Turda. A, nu v-am povestit c-aveam o vacă? Ciudat.
Și încă preț de fo șaptezeci de postări în jos, poze cu haleală. Da’ niște bucate, frățioare, ca pe mesele din povești. Ale naibii amintiri din copilărie. (Ah, și printre haleuri, muuulte poze cu flori de liliac, fiecare cu tona de laicuri. Că, na, după ’89 n-am mai văzut liliac, firește că-i ducem dorul din copilărie.)

Ce-am mai remarcat? Că, deși toată lumea căinează minunata școală pe care o făceam în vremurile ‘alea’ și-acum nu mai există, toți căinătorii par să fi rămas, la vremea lor, corijenți la limba română.
asa cum era dar copii erau mai educati si mai responsabili acum nu stiu nimica numai internetu care ii inebuneste nu sa ii faca mai destepti  pacat asta e prezentu viitorul cine stie cum va fi
ce frumos era…simtea-i ca esti elev,acum nu poti deosebi care e eleva si care e cadru didactic
de ce nu se mai respecta si acum acest program scolar cu uniforma scolara cu numar matricol scolar nu sar mai face discriminari si sar respecta scoala am sti si noi cine e profesoru si cine e elevu
atuci iera o adev scoala

Mai exact, după un an de nescris pe-aici, m-am întors să bat cîmpii aiurea, după cum vedeți. 😀

modem USB neblocat

Îmi recomandă și mie cineva un modem-stick USB pentru internet, în care să pun o cartelă pre-paid? Mulțumesc.

l.e. S-a rezolvat. Am cumpărat de pe net un cod de deblocare pentru modemul de la Digi. 30 de lei. Eftin. 🙂

George Anania

S-a stins George Anania.

Ar fi bine, frumos și important să nu-l uităm.

Paladin cu patru cărţi

coperta+cheshire-mic

Fuse ieri lansarea primelor patru cărţi (SF şi pe-acolo) ale Editurii Paladin, imprint al Grupului Editorial Art. La librăria Bastilia, din Piaţa Romană. Una dintre ele tradusă de mine, celelalte de Mihai-Dan Pavelescu, Mircea Pricăjan şi Horia Nicola Ursu.

1

De la stînga la dreapta: Evelina Bidea („PR“-ul Editurii Art), Mihai-Dan Pavelescu, Elisabeta Lăsconi, Mircea Naidin, Michael Haulică.

2

3