Tag Archives: sfinta marie

Sacoşa de la biserică

 Sîmbătă. Septembrie. Sfîntă Mărie. Biserică de cartier. Plină-ochi. Toată lumea cu pomelnice, lumînări, chifluţe, prescuri. Care aduse de-acasă, care cumpărate de la uşa bisericii. Popa le adună. Pomelnicele le opreşte. Lumînările le stinge repejor. Pe lîngă el se ţine o femeie. E „de-a casei“. Cară o ditamai sacoşa. Popa îi dă lumînările stinse. Îi dă şi chiflele. Şi prescurile. Sacoşa se umple. Femeia o ia şi, pe sub nasul enoriaşilor, o duce înapoi la intrarea în biserică. Lumînări, chifluţe, prescuri, totul se-ntoarce la vînzare fix în spatele celor care le-au cumpărat deja – nu că ar fi fost ei primii.

(În caz că vă-ntrebaţi, a fost parastasul unchiului meu, cel pe care l-a lăsat fără plămîni medicina românească; ştiţi, că v-am mai povestit. În caz că tot vă mai întrebaţi, nu, n-am fost la biserică. Mi-a povestit mama, că ea n-a avut încotro, a trebuit să se ducă.)