Pe zi ce trecea, pisicile deveneau însă tot mai zvăpăiate: se zbenguiau şi zburdau prin odăi ca nişte zănatice, răsturnau tot ce le ieşea în cale, spărgeau vase din cele mai frumoase; de cum simţeau însă pe scară paşii stăpînei Ahavţi, se ghemuiau pe perniţele lor şi mişcau din codiţă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. *
Aşa că am hotărît să pun capăt debandadei. Am mutat zvăpăiatele aici şi le voi ţine sub supraveghere. Am zis!**
.
* Muc cel mic, de Hauff.
** Nu, dom’le, nu-i un blog despre pisici! E un blog despre cîntăreaţa cheală, scrie mare sus.
Reclame
N-ar trebui sa fie patru negre…?
De-aia e despre cîntăreaţa cheală 😀
Las’ că-ţi detaliez eu.
Sper ca ne gasim la targ!
la tîrg, la post-tîrg… 😀
Să fie într-un ceas bun, Ona! La multe postări şi la mulţi vizitatori! 🙂
pup tanselu’! bun ashea!
Bine-ai venit in lumea blogosferei, cei trei faniSF se bucura!
La Multi Ani !
mulţumesc!